Norme de redactare (câteva instrucțiuni folositoare pentru o lucrare științifică)

Descriere

NORME DE TEHNOREDACTARE

Aceste pagini prezintă norme şi instrucţiuni de care trebuie să ţineţi cont pe parcursul pregătirii manuscrisului dumneavoastră. Scopul nostru este acela de a vă pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru ca manuscrisul pe care îl veţi preda editurii să poată parcurge cu succes diversele faze de pregătire editorială. Majoritatea problemelor apar din cauza culegerii deficitare, greşelilor de copiere a fişierelor pe dischetă sau CD, lipsurilor (note, trimiteri bibliografice, referinţe, anexe, ilustraţii, tabele etc. incomplete), încălcării legii dreptului de autor. Ne rezervăm dreptul de a nu publica materialele care nu corespund normelor noastre.

Responsabilitatea faţă de opiniile lansate, corectitudinea din punct de vedere a învăţăturii ortodoxe de credinţă, precum şi unele atitudini critice revin în totalitate autorului. Ele nu reprezintă în nici un fel poziţia Redacţiei sau a Mitropoliei Ardealului. De asemenea, lucrările doctoranzilor trebuie în mod obligatoriu să fie însoţite de recomandarea profesorului îndrumător.

Norme de redactare:

Fiecare manuscris trebuie să cuprindă numele şi prenumele dumneavoastră, precum şi afilierea la unitatea de învăţământ de care aparţineţi. Este indicat să fie menţionată şi adresa dumneavoastră (în special cea de e-mail) în vederea realizării unei comunicări mai uşoare.

Fiecare studiu sau articol trebuie să fie însoţit de un scurt rezumat (aproximativ 15 rânduri) în română şi engleză şi care să evidenţieze principalele idei pe care le-aţi dezvoltat pe parcursul articolului. De asemenea titlul studiului va fi tradus şi el.

Materialele vor fi redactate în Times New Roman, caracter de 12, cu diacritice, iar notele bibliografice cu caracter de 10, acelaşi font (o versiune gratuită poate fi găsită la www.Tavultesoft Keyman). Ele vor fi trimise în format digital (pe CD sau pe adresa de e-mail a redacţiei revista_teologica@yahoo.com).

Textele în limbile greacă sau ebraică vor conţine toate semnele grafice necesare (accente, spirite etc.). Autorii nu vor prelua în nici un caz caracterele respective de la „Insert/Symbol”. De asemenea trebuie puse la îndemâna redacţiei fonturile utilizate.

Cum se fac citările?

Se recomandă ca fragmentele preluate de la alţi autori (citatele) să fie evidenţiate prin ghilimele, să fie exacte, nemijlocite şi conforme scopului argumentării. Se recomandă traducerea citatelor din alte limbi. Se vor folosi ghilimelele: „…”. În cazul citatelor din cadrul altor citate se vor utiliza ghilimelele unghiulare: «…».

Trimiterile din text se vor face prin note de subsol, unde se vor indica datele la care se face trimiterea. Referinţele se vor face astfel:

Titlurile de cărţi şi volume colective se vor scrie cu italice (cursive). Ele vor fi absolut necesar însoţite de numele traducătorului (acolo unde este cazul), numele editurii, anul de apariţie şi numărul paginii/paginilor de la care se face citarea.

 

Ex. Pr. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, ediţia a II-a, Deisis, Sibiu, 2003.

 

Titlurile articolelor se vor pune în ghilimele („”). Ele vor fi urmate de indicarea numelui revistei sau a volumului colectiv din care fac parte, anul de apariţie, precum şi a paginilor corespunzătoare citării.

 

Ex. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Noţiunea  dogmei” Studii Teologice  XVI (1964), nr. 9-10, p. 533.

Diac. Ioan I. Ică jr., „Iconologia bizantină între politică imperială şi sfinţenie monahală”, în Sfântul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale – tratatele contra iconomahilor, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 7.

 

În cadrul aceleiaşi trimiteri bibliografice se vor folosi virgule, nu puncte. Cele mai frecvente prescurtări în cadrul notelor sunt: Idem, Ibidem, cf., v., p., pp., op. cit., art. cit., ş.a., et al.

Punctuaţia în raport cu indicii şi notele se face de regulă astfel: indicele se plasează la umărul cuvântului, înaintea semnului de punctuaţie; exemple schematice:

Text1.

Text „citat”1.

Text: „citat [!] / [?] / […]”1

Excepţii fac citatele de sine stătătoare:

„citat………….[.] / [!] / [?] / […]1

În ceea ce priveşte prescurtările revistelor şi colecţiilor de specialitate în limbi străine se va face apel la cele din IATG2 (Internationales Abkurzungsverzeichnis für Theologie und Grenzgebiete), Walther de Gruyter, Berlin, New York, 1992), cu indicarea acestora la sfârşitul articolului. Pentru biliografia românească se va utiliza prescurtările clasice (O = Ortodoxia; ST = Studii Teologice; MA = Mitropolia Ardealului; RT = Revista Teologică etc.). Se cere şi o uniformizare de citare în cadrul pasajelor biblice ce însoţesc citatele.

Pentru o utilizare corespunzătoare a semnelor de punctuaţie pot fi consultate următoarele lucrări: Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, p. 49-91; Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane, ediţia a III-a revăzută, Editura Comunicare.ro, 2005, p. 135-152 etc.

REDACŢIA

 

  1. Dimensiuni pagină sus + jos – 5.85 cm, stânga + dreapta – 4.19 cm;

Antet + subsol – 5 cm

  1. Font Dimensiuni caractere – a) – titlu capitol: 16 B cu spaţiu jos: 42 pct, sus nimic;

– titlu articol: 14 B, cu spaţiu sus: 60, jos 12 pct;

  1. b) autor: 1, iar numele MAJUSCULE; sus nimic, jos 30;
  2. c) text: 10.5;
  3. d) note: 8.5;
  4. Aliniat: primul rând 0.8;
  5. Subtitluri: 10.5 cu B, sus: 12, jos: 6; titlu: cu cifre romane; titlu: 1: cifre arabe;

titlu 2 cu litere: exemplu          I.

I.1.              cu B

I.1.a.

Antetul va avea pe pagina pară: titlul cap, pe pagina impară titlul art; vor fi de 10.5;

Coloncifrul va fi de 11;

 

  1. PROBLEME LEGATE DE TEXT:

– eliminare spaţii duble; spaţii după paragrafe sau înainte de acestea;

– eliminare tab–uri;

– urmărirea punctului după citări şi paranteze;

 

  1. PROBLEME PRIVIND CITĂRILE (NOTE)
  2. a) cum se fac citările?

Se recomandă ca fragmentele preluate de la alţi autori (citatele) să fie evidenţiate prin ghilimele, să fie exacte, nemijlocite şi conforme scopului argumentării. Se recomandă traducerea citatelor din alte limbi. Se vor folosi ghilimelele: „…”. În cazul citatelor din cadrul altor citate se vor utiliza ghilimelele unghiulare: «…».

Trimiterile din text se vor face prin note de subsol, unde se vor indica datele la care se face trimiterea. Referinţele se vor face astfel:

Titlurile de cărţi şi volume colective se vor scrie cu italice (cursive). Ele vor fi absolut necesar însoţite de numele traducătorului (acolo unde este cazul), numele editurii, anul de apariţie şi numărul paginii/paginilor de la care se face citarea.

Ex. Pr. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, ediţia a II-a, Deisis, Sibiu, 2003.

Titlurile articolelor se vor pune în ghilimele („”). Ele vor fi urmate de indicarea numelui revistei sau a volumului colectiv din care fac parte, anul de apariţie, precum şi a paginilor corespunzătoare citării.

Ex. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Noţiunea dogmei” Studii Teologice  XVI (1964), nr. 9-10, p. 533.

Diac. Ioan I. Ică jr., „Iconologia bizantină între politică imperială şi sfinţenie monahală”, în Sfântul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale – tratatele contra iconomahilor, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 7.

În cadrul aceleiaşi trimiteri bibliografice se vor folosi virgule, nu puncte. Cele mai frecvente prescurtări în cadrul notelor sunt: Idem, Ibidem, cf., v., p., pp., op. cit., art. cit., ş.a., et al.

Punctuaţia în raport cu indicii şi notele se face de regulă astfel: indicele se plasează la umărul cuvântului, înaintea semnului de punctuaţie; exemple schematice:

Text1.

Text „citat”1.

Text: „citat [!] / [?] / […]”1

Excepţii fac citatele de sine stătătoare:

„citat………….[.] / [!] / [?] / […]1

În ceea ce priveşte prescurtările revistelor şi colecţiilor de specialitate în limbi străine se va face apel la cele din IATG2 (Internationales Abkurzungsverzeichnis für Theologie und Grenzgebiete), Walther de Gruyter, Berlin, New York, 1992), cu indicarea acestora la sfârşitul articolului. Pentru bibliografia românească se va utiliza prescurtările clasice (O = Ortodoxia; ST = Studii Teologice; MA = Mitropolia Ardealului; RT = Revista Teologică, BOR Biserica Ortodoxă Română, MO Mitropolia Olteniei etc.).

Pentru citările din colecţii: FR – Filocalia Românească, CM – Candela Moldovei

  1. b) De urmărit:

– atenţie la virgule în citări;

– pagina citării: p. 16; p. 16-17; pp. 16-30; pp. 16, 25-27;

– Ibidem. – se va redacta: Ibidem;

Idem, art. cit., op. cit., se vor redacta cu italic: Idem, art. cit., op. cit;

punct după fiecare notă;

– spaţii între titlurile academice (Cu majuscule ex: Pr. Prof. Univ. Dr. );

– editura se va scrie integral: ex. Editura Andreiana (excepţie EIBMBOR)

  1. c) citatele biblice se vor redacta după Biblia în trad. lui B. Anania;

 

  1. d) Exemple de citări:

– Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, centuria I, 49, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi(FR), vol. II, trad., introd. şi note Dumitru Stăniloae Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p.135. (pentru prima citare după care se va folosi abrevierea: FR);

– Aceeaşi situaţie pentru PSB:

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, III, trad., introd. note şi indicii de Pr. Dumitru Fecioru, în col. PSB, vol. 17, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 213. (pentru prima citare, după care se va da doar trimiterea la titlul respectiv subcapitolul operei patristice:

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia a XVIII-a, XII, p. 267.