Dezbaterea conceptului de „re-evanghelizare” a Europei. O perspectivă ortodoxă.

Descriere

Atunci când se folosește termenul „evanghelizare” trebuie să se facă distincție între sensul teologic și sensul instituțional. Substantivul „evanghelizare” chiar dacă este oarecum recent (din secolul XVIII), el derivă clar din grecescul ευανδελιζω, a anunța Evanghelia, Vestea ce bună. În Noul Testament întâlnim frecvent expresii ca „Veste nouă a Împărăției (Mt. 4, 23), „Mergeți în întreaga lume, propovăduiți Evanghelia la toate creaturile” (Mc. 16, 15), „Noua Veste a lui Iisus Mesia” (F. Ap. 5, 42), „Evanghelia mântuirii” (Efeseni 1, 13) etc. Termenul „Evanghelie” înseamnă atât mesajul cât și transmiterea lui. În sens biblic, evanghelizarea este anunțarea Evangheliei la cei ce nu au auzit niciodată de Hristos. Am putea afirma că în acest sens termenul „evanghelizare” este sinonim cu „misiune”.

În spațiul occidental au apărut în ultimele patru-cinci decenii concepte și ideologii noi precum, re-evanghelizare sau noua evanghelizare, chiar și a doua evanghelizare. În anul 2012 mișcarea de „re-evanghelizare” a fost subiectul unui Sinod al Episcopilor desfășurat la Roma. Pentru teologia catolică a devenit chiar un curent misiologic.

În mediul ortodox, subiectul „noii-evanghelizări” este tratat mai puțin. Totuși, în acest sens, menționăm afirmația Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu din 30 noiembrie 2011, „Cel de-al 12-lea Simpozion Inter-Creștin”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic etc. Amintim apoi atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse, vezi afirmațiile Mitrop. Hilarion al Volokolamsk-ului din 16 oct. 2012 când se afla la Vatican.

Provocările societăţii contemporane ne determină să identificăm noi modalităţi de a propovădui în lume vestea ce bună a Învierii lui Hristos. Dar uneori nu este suficient doar să adaptăm mesajul Evangheliei la mijloacele tehnice prezente şi viitoare, ci trebuie să regândim obiectivele misiunii creştine şi să elaborăm o strategie pastorală viabilă.

În acest proces de îmbogăţire a Misiologiei Ortodoxe poate fi inclusă şi această lucrare, care vede acum lumina tiparului, după ce a fost prezentată de autor ca teză de Doctorat în Teologie. Având o temă cât se poate de actuală, lucrarea a fost structurată pe cinci capitole, cu subcapitolele și subdiviziunile ce se impun, precedate de Introducere și câteva motto-uri, urmate de Concluzii, cinci Anexe şi Bibliografie.