Cunoașterea lui Dumnezeu. Argumente raționale pentru dovedirea existenței lui Dumnezeu.

Descriere

Nu cu mult timp în urmă, în seria „Restituiri” inaugurată la editura Andreiană din Sibiu, binecuvântam apariția unui valoros curs de Teologie Fundamentală, operă de căpătâi al Pr. Prof. Corneliu Sârbu. Pus la dispoziție spre tipărire de fiul său, Corneliu Sârbu jr., acel manuscris nu cuprindea și capitolele de față, având ca temă argumentele raționale privind existența lui Dumnezeu. După ce am intrat în posesia lor, am considerat că se cuvin a fi publicate, chiar și separat, din mai multe motive.

În primul rând, ținea de structura logică a unui curs de Teologie Fundamentală să cuprindă și un asemenea capitol. Raționalitatea umană ține de însăși structura umană, creată „după chipul” lui Dumnezeu (Fac. 1, 26). Astfel, Ortodoxia nu a subscris niciodată la celebrul dicton (nebiblic totuși, așa cum ar crede unii!): „crede și nu cerceta”. Dimpotrivă, cercetarea Scripturilor, a tainelor dumnezeiești, a fost mereu secondată de dobândirea unei educații alese, în conformitate cu timpurile în care au trăit, iar Părinții Capadocieni reprezintă exemplul cel mai strălucit în acest sens.

În al doilea rând, lumea de astăzi cunoaște un curent secular care merge de indiferență până la opoziția directă față de Biserică. Membrii acesteia sunt priviți ca obsurantiști și retrogazi, opunându-se progresului tehnologic și științific. Nimic mai fals! Iarăși, lupta Bisericii nu este împotriva uzului rațiunii, ci împotriva abuzului de tehnologie, care poate merge chiar până la anihilarea unui grup de semeni (vezi folosirea irațională a biotehnologiilor).

În al treilea rând, teologia naturală ține de așa-numita cale catafatică (pozitivă, rațională) de cunoaștere a lui Dumnezeu. În general, ea este situată mai prejos decât calea apofatică (negativă) de cunoaștere a tainelor divine, dacă nu mai amintim și cea de-a treia cale, prin experiență, numită de Pr. Dumitru Stăniloae „cunoașterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții”. Totuși, deși limitată, cunoașterea catafatică nu este mai puțin validă. În fapt, orice formă de cunoaștere umană își arată limitele atunci când are ca „obiect” Subiectele dumnezeiești, Sfânta Treime.

Nu trebuie uitat contextul în care au fost ținute aceste cursuri, în cea mai cruntă perioadă de dictatură comunistă. Autorul nu putea, desigur, să nu facă anumite aluzii la concepția materialist-socialistă, iar pe alocuri chiar să laude „progresele științifice ale savanților sovietici”. Totuși, imediat după aceea se trecea la perspectiva biblico-teologică, argumentele fiind centrate pe ideea fundamentală că Dumnezeu este Creatorul lumii și al omului (în acest sens, a se vedea p. 52-54, 74-76 și mai ales ultimul capitol al cărții).

Ținând cont de aceste motive, sperăm ca acest mic tratat, care trebuie citit ca un apendice al cursului de Teologie Fundamentală al Pr. Prof. Corneliu Sârbu, să fie de folos tuturor celor interesați de teologia ortodoxă: nu doar clerici, monahi, studenți teologi sau semniariști, ci și intelectuali. Scopul său este prin excelență unul apologetic. Tuturor ni se adresează îndemnul: „să nu ne temem de știință și de elanul său impetuos, ci să-i apreciem după cuviință toate creațiile ei pozitive, bineștiind că progresul ei înseamnă – implicit și explicit – și dezvăluirea puterii și măreției lui Dumnezeu” (p. 105).

 

† Dr. LAURENȚIU STREZA

Arhiepiscopul Sibiului

și Mitropolitul Ardealului